-
Oftează pădurea rotundă și neagră De lumea ce-o face mai populată. Din umbra murdară de hoituri pierdute Vânează privirile nesăturate. Întreabă pădurea:”Păi, ce este omul, Când o vietate visează că-i om?
·
¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶
-
Strânge-mă la piept Că voi cădea-n tăcere Străin nedumerit, Creat pentru durere. Mă leagănă încet Că voi pleca în noapte,
·
-
Se încheie lupta Feroce, sângeroasă, Pentru noi pierdută-i De când a început. Fluturele zboară S-adăpostească moartea, Se transformă-n piatră
·
-
Sufletul plânge, Soarele-i sânge, De ce exist? Nu vreau lumină, Umbra-i de vină, De ce sunt trist? Clocotul doare, Inima moare, De ce exist? Zbuciumul arde, Gândul e moarte,
·
¶¶¶¶¶
cer / clocot / dor / existenţă / gând / inimă / lumină / moarte / plictisesc / poezie absurdă / poezie expresionistă / poezie retorică / poezie tristă / sânge / seară / soare / suflet / tristeţe / tăcere / uitare / umbră / zare / zbucium¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶
-
Un jet de flăcări izbitor Ţâşneşte dureros de iute, Amurgul ţipă vibrator. Seminţe, raze concepute. Pământul fierbe roş de sânge, Lumina înfloreşte moarte… Se stinge zarva, clipa plânge… Dispare încă mai departe… A fost în gol, doar golul este, A rupt din umbră – s-o lărgească, Venise după, nu e peste… Ce mult a vrut […]
·
-
M-aş lăsa purtat de gânduri De mireasma primăverii Şi cu zbuciumul în suflet Aş pătrunde-n taina serii. Vreau să cad pe iarba moale, Să miroasă a izvor, Prăbuşit într-o visare În al păsărilor zbor. Aş muri o veşnicie Vântul rece savurând, Sub a trunchiurilor umbră, Lângă frunzele căzând. În răcoarea din pădure Taina s-o aud […]
·