Strânge-mă la piept
Că voi cădea-n tăcere
Străin nedumerit,
Creat pentru durere.
Mă leagănă încet
Că voi pleca în noapte,
Nu vreau să te cunosc,
Vreau să mă-ngropi în șoapte.
Eu nu am fost născut
Din soare și iubire,
Ci rupt și adunat
Din umbră și mințire.
Nu știu ce e speranță,
Dorința e grețoasă,
Să nu-mi vorbești de clipe
Că moartea mă apasă.
Amurgul este trist
Și plin de armonie,
Nu-mi spune ce va fi,
Un optimist ce știe?
Strânge-mă la piept
Că voi cădea-n tăcere,
Eu nu mai vreau nimic,
Am totul din durere.
ABSURD 
Ceva neobișnuit. Fugi și totodată te lași învins.O poezie creată din contraste. Îmi place mult. Bravo!
ApreciazăApreciază
Sunt un rebel supus. Paradoxal și absurd ca existența. Trist, elegiac, nostalgic, liric, dureros… Mulțumesc profund pentru apreciere!
ApreciazăApreciază
Strânge-mă la piept
Că voi cădea-n tăcere,
Eu nu mai vreau nimic,
Am totul din durere……….
Frumos……”Paradoxal și absurd ca existența”……
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Marina!
ApreciazăApreciază
sunt gata sa te string oricind! cu cit traiesti mai intens ce scrii, cu atit poezia e mai puternica … bine… te mai astept in vizita! … cu noi poezii…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult pentru deschidere şi apreciere, Doina! Într-adevăr, e important să trăieşti ce scrii.
ApreciazăApreciază
sunt versuri pe care eu sincer nu ma satur sa le recitesc….
ApreciazăApreciază