Căci neființă nu era

Căci neființă nu era: Ai fost copil, Iar înainte, Liant de sânge și sudoare Al străbunicilor din veac. Iar viitorul tău va fi Strop de iubire succedată, Perpetuată cu silință, Credință și hristoitie. Căci neființă nu era: Ai fost copil, Iar înainte Ai fost creat din veșnicie.

Răgaz paseist

Când lutul peste care calc E rece și e plin de iarbă verde, Mă uit pe cerul preanemărginit Și-ascult gugușii argintați de soare. Pământul mic ce-aleargă după stele Mereu grăbit, se mai oprește-o clipă, Și pot să stau oleacă să respir, Multamețit și ostenit de goană. Cântatul păsărilor, cadențat Și vântul șoptitor și rece Încetinesc …

Mărturisire

Avut-am pielea degerată În iernile cu ger și viscol, M-am opărit cu foc și apă, M-am ars, pârlit, intoxicat. Am leșinat lovit de viață, M-am prăbușit, bătut de oameni. Văzut-am moartea drept în față Și am atins-o multe ori. Am amețit de slăbiciune Și foamea m-a răpus ades. Durerea mi-a scurtat vigoarea Și sângele mi-a …

Parusie

Când se va întoarce norul Aducând din cer lumina, Câți bărbați vor sta pe munte Să privească pogorârea? Când veni-va către lume Fix precum Se înălțase, Câți vor merge să-L aștepte Ca să-I vadă arătarea? Vor fi toți leproșii, oare? Slăbănogi, muți, orbi și gârbovi? Sau doar saduchei fățarnici Și mișeii gadareni?

Vizavi de Isaccea

Cartal e viu, evoluează Și totu-n el e plin de viață. Săteni vioi îl animează, Trudind intens de dimineață. Cartal respiră, se dezvoltă, Iar țelul său e nemurirea, Urmașii săi îi sunt recolta, Perpetuarea lor - menirea. Cartal trăiește și persistă, Strămoșii îl alimentează, Căci datorită lor există Și descendenții lor viază. Cartal e verde …

Palindrom celest

Sus am inima, sus. S-o cos Aevea Ici. Supus, Soros.

Orașul tinereții sale

Văzând stricăciunea oamenilor de aici, lui C. îi păru rău că revenise în orașul tinereții sale și voia acum să evadeze din nedreptatea care domina aici și care-l sufoca. Totul în jur i se părea străin și rece. Citea pe fețele oamenilor răutate și vedea că pașii lor sunt îndreptați la rău. Stătea în fața …

Piatra Cartalului

Ca să mergi la Piatra Cartalului nu-ți trebuie un motiv anume. Găsești un băț prin curte, îl eliberezi pe Leuțu’ din lanț și picioarele singure te-ndeamnă la drum. Cum ieși pe poartă, mergi drept înainte spre marnea satului. Cățelul se va bucura de libertate, ținându-ți de urât și întărâtându-i pe câinii invidioși. Când ajungi la …

Toiag

Ca un vlăstar ivit din putregai Am fost trecut prin multe zguduiri: Lovit de frig, strivit de nevoință, Am pătimit și baldisit în trudă. Abisul și strâmtoarea morții Îmi mistuiau lumina zilei, Plângeam ca vița retezată, Înfometat și rebegit de frică. Zdrobit am fost, dar am rămas statornic, În hău eram, dar am străpuns adâncul, …