Individul enigmatic

E atât de obișnuit cu singurătatea, încât nu l-am surprins niciodată vorbind. Îl văd mereu încordat, cu fața crispată. Ridică o piatră. Un efort enorm, obrazul lipit de piatra rece, picioarele proptite în pământ și o siguranță atât de omenească în mâinile murdare de pământ. Îl aștept sus, fără să-l sustrag, fără să-i spun ceva. Încet, gâfâind, ajunge într-un timp în vârful dealului. Îi aud suflarea. Cu ochii senini privește piatra cum se rostogolește. O urmărește cu privirea până când aceasta se oprește. Citește în continuare „Individul enigmatic”

Despre dragoste sau interdependenţă

Se întreabă viermişorii, fecundându-se în taină,

Dacă este armonie şi iubire între oameni.

Unul ud, sărat, în bale şi cu corpul inelat,

Zice: „Încă niciodată asta nu aţi întrebat.

Şi nu cred că nişte leşuri, egoist de mişcătoare,

Fecundându-se, discută la această întrebare”.

„Cred şi eu, răspunde altul, că nu poate să existe Citește în continuare „Despre dragoste sau interdependenţă”