Tristețe

Roșu răsărit de soare,

Cerul trist, însângerat,

Freamătă-n suspin de boare

Un copac îngândurat.

Murmură tăcută valea,

Sclipitoare, somnoroasă,

Plânge iarba, dor și jale,

Peste rouă fum se lasă. Citește în continuare „Tristețe”

Retorică absurdă

Sufletul plânge,

Soarele-i sânge,

De ce exist?

Nu vreau lumină,

Umbra-i de vină,

De ce sunt trist?

Clocotul doare,

Inima moare,

De ce exist?

Zbuciumul arde,

Gândul e moarte, Citește în continuare „Retorică absurdă”

Anotimpul 5 sau (Co)mori în zori

Sunt eu şi clocotul fierbinte,

Pasiv ca focul, somnolent.

Pilate, suferi! Mai ţii minte

Izvorul insuficient?

Vreau apă, umbră şi tăcere,

Deşi e ultima ce vreau.

Un 33 mă cere…

Incoştient mă zbat şi beau.

Nici Nessus nu mă îngrozeşte,

Trecut-am mult de vârsta mea

La 39 creşte…

În Botoşani a nins o stea.

Şi nu regret că ceasul roz

Mă va găsi mai tânăr poate.

Imaginismu-i de prisos –

Esenin e senin în toate.

Setos, ca ciuta la izvor,

M-adăp din anii tinereţii,

Vreau umbră, mă sufoc, mi-e dor…

Mălini în zorii dimineţii…