Avut-am pielea degerată
În iernile cu ger și viscol,
M-am opărit cu foc și apă,
M-am ars, pârlit, intoxicat.
Am leșinat lovit de viață,
M-am prăbușit, bătut de oameni.
Văzut-am moartea drept în față
Și am atins-o multe ori.
Am amețit de slăbiciune
Și foamea m-a răpus ades.
Durerea mi-a scurtat vigoarea
Și sângele mi-a gâlgâit
Privirea împăienjenită…
Urechile mi-au țiuit,
Am tremurat de frig și frică
Și-am tresărit când adormeam.
Mi-am strâns părinții cu iubire,
Am râs cu ei și am visat,
Am plâns când au intrat în groapă,
Și m-am simțit abandonat.
Am suspinat printre coșmaruri
Și am visat din când în când.
Am căutat cu disperare
Și m-am opus cu resemnare
La tot ce mi se deschidea.
Am acceptat umil destinul,
M-am răzvrătit și am luptat
Deschis am fost și vulnerabil,
Și nedreptate-am îndurat.
Dar prin trădări și prin abuzuri
Sorocul mi-am încredințat.
Am baldisit în suferință
Și am iubit înălțător,
Am cugetat la sinucideri,
Am respirat prea ahtiat.
Am cunoscut plăceri și chinuri,
Am inspirat și expirat.
În paroxistice senzații
Adesea trupul mi-am purtat
Și mintea m-a zvârlit pe creste
Și în prăpastii anxioase.
Am admirat luciri și umbre,
Am stat în lux și în noroi,
Am savurat mâncăruri scumpe
Și din gunoaie am mâncat.
Am auzit cuvinte blânde
Și-njurături, dar și blesteme,
Am fost cu oameni buni ca sfinții,
Am cunoscut și sodomiți,
Bețivi ce violau cu ură,
Drogați ce viața-și consumau.
Văzut-am morți în cimitire
Și nou-născuți la sânul mamei…
Din tot ce am văzut pe lume,
Din toate câte-am cunoscut,
Din tot ce am trăit odată
Și ce trăiesc până-n prezent
Credința-n Dumnezeu rămâne
Minunea cea mai grăitoare.
Cea mai profundă bucurie
Momentul cel mai nălțător,
Lumina care nu se stinge,
Și adevăr nemuritor.
Durerea vine și se duce,
Plăcerea este efemeră,
Însă credința mă pătrunde
Și viață veșnică-mi oferă.
Trăit-am stări paradoxale,
O viață scurtă am avut,
În gânduri nobile și drepte,
În răutăți nelimitate
Și în mizerii inumane.
Dar peste toate e credința,
E sentimentul ce mă-nvie,
Și mă redă pe mine mie…
Este esență și-armonie
Credința în Iisus Hristos.
În viață am și fericire,
Extaz și chin, dor și dilemă…
Credința-n Dumnezeu rămâne
Experiența mea supremă.
Nu am găsit un sens în viață
Și caut dragostea maternă…
Credința în Iisus e pacea
Și regăsirea mea eternă.