Cartal e viu, evoluează
Și totu-n el e plin de viață.
Săteni vioi îl animează,
Trudind intens de dimineață.
Cartal respiră, se dezvoltă,
Iar țelul său e nemurirea,
Urmașii săi îi sunt recolta,
Perpetuarea lor – menirea.
Cartal trăiește și persistă,
Strămoșii îl alimentează,
Căci datorită lor există
Și descendenții lor viază.
Cartal e verde și vivace,
Salvat fiind prin conservare,
Iar energia sa îl face
Să poată crede în salvare.
Cartal e apă curgătoare
Și Dunărea-l însuflețește,
Căci matca sa premergătoare
Două tărâmuri înfrățește.