Inacceptare

Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează

 Mie nu este vrednic de Mine.

Sfânta Evanghelie după Matei 10:38

Sunt om.

Am mai multe instincte decât sentimente,

Mai mult trup decât suflet,

Mai multe dorințe decât smerenie,

Mai multe patimi decât virtuți,

Mai multe păcate decât fapte bune,

Mai multe înjurături decât rugăciuni,

Mai multă rațiune decât credință,

Mai mult Adam decât Iov,

Mai multe cuvinte decât tăcere,

Mai multă deșertăciune decât profunzime,

Mai multă ură decât iubire,

Mai mult somn decât trezvie,

Mai multă răstignire decât urmare,

Mai multă lașitate decât curaj,

Mai multă moarte decât viață.

Sunt trist,

Fiindcă am mâncat din pomul

Cunoștinței binelui și răului,

L-am omorât pe fratele meu Abel,

Nu l-am ascultat pe Noe,

Am râs de Iov, nu m-am lepădat de mine,

Ci m-am lepădat de Hristos de trei ori,

L-am vândut și L-am răstignit

Și nu am crezut în învierea Lui.

Sunt păcătos, necredincios, nevrednic și rău.

Eu sunt păcat.

Existența mea e păcătoasă.

Respirația mea e păcătoasă.

Da. Mă gândesc la moarte,

Dar păcătuiesc în continuare.

Prin respirație, gânduri, dorințe.

Eu sunt păcat.

Eu.

Sunt.

Păcat.

Orice aș face.

Sau nu.

Deja exist.

Sunt egoist, că vreau iertare,

Deși n-o merit.

Vreau mântuire, trăiri mărețe.

Josnicul de mine.

Criminal murdar.

Cerșesc ce nu merit.

Penibil patibular.

Sunt demn de focul gheenei.

Atât.

Punct.

Dacă m-aș ruga pentru ceilalți

Și nu pentru mine, ar fi ceva.

Dar așa, cerșesc pentru mine.

Orgolios, egoist, narcisist.

Aleagă-s-ar cenușa de mine.

De hoitul egoist.

Merit să zdohnesc în chinuri.

Groaznice și veșnice.

Prea bun e Domnul.

Mult prea bun.

Și mi-e ciudă.

Că e nedrept de bun.

Potop și pucioasă merit.

Sunt om.

Neputință

Iisus, privind la ei, le-a zis:

La oameni lucrul e cu neputinţă,

dar nu la Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie după Marcu 10:27

N-am învățat să fiu nici Om,

Nici Ortodox și nici Român.

Nici să trăiesc n-am învățat,

Dar nici să mor, deși am repetat cotidian.

Azi plec. Sau poate mâine, sau de ieri.

Mai mic sunt decât Oscar, mai bolnav.

Și chiar mai trist, dar tot mai scriu scrisori,

Într-o Română încă ne-nvățată.

Rază albastră

Feriţi-vă de iubirea de argint

şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi,

 căci însuşi Dumnezeu a zis:

 „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”.

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 13:5

Am învățat că iubirea este o rază obsecvioasă,

Fără trup, sempiternă și albastră,

Care nu poate fi găsită, înlănțuită și ținută,

Ci se sălășluiește în suflet și dăinuie jertfelnic.

Am învățat să nu o vând și s-o îngrop pe țarina sângelui,

Ca un trădător împătimit de mine și desfătări,

Ci să las pe tatăl meu și pe mama mea,

Să las pe morți să-și îngroape morții și s-o urmez.

Falie

În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi.

Eu am biruit lumea.

Sfânta Evanghelie după Ioan 16:33

Oare cum este să fugi de două ori din Rai?

Prima oară te-am ascultat și am mâncat din pom.

Știind că vom muri negreșit.

Ai decis să fim autonomi,

Să ne rupem de Dumnezeu.

Am fost pedepsiți, dar Dumnezeu ne-a dat o șansă de mântuire,

De cunoaștere a veșniciei. Prin Dragoste, prin cununie.

A doua oară ai hotărât să fii independentă de mine.

Să te rupi de trupul meu, precum ne-am rupt noi de trupul Domnului.

Oare cum este să te rupi de Dumnezeu?

Ai văzut câtă suferință, necazuri și durere ne-a adus neascultarea?

Că nu există viață fără greutăți,

Pentru că suntem robii păcatului.

Dar Domnul a zis să îndrăznim,

Că El a biruit lumea!

Dar tu nu ai îndrăznit, tu iar ai ascultat șerpii.

Am fost creat din duhul Lui.

Și tu ești creată din trupul meu.

Cum este să fii mădular separat de trup?

Cum poate exista pruncul fără Tată

Și Basarabia fără România?

La înviere am fi fost ca îngerii în Cer.

Acum însă suntem rupți, neuniți, neîmpliniți.

Pe mine mă mai doare locul din care te-a scos Dumnezeu,

Când te-a creat. Undeva sub inimă. Când respir.

Dar ce bine că Tatăl nostru este iubitor și ne iartă!

Pentru că Dumnezeu poate găsi oaia pierdută,

Poate lipi urechea lui Malhus și poate învia morți.

Pesemne, și noi, dacă-L vom mărturisi pe Hristos,

Vom putea ajunge, chiar și retezați, așijderea lui Ioan Botezătorul,

În Împărăția Cerurilor.

Rugă

Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

Sfânta Evanghelie după Luca 1:37.

Tată, iartă-mă că sunt.

Nevrednic, păcătos și rău.

Iartă-mă că sunt singur,

Că nu am învățat să iubesc

Pe cei pe care mi i-ai trimis.

Iartă-mă că sunt judecător,

Trândav și infantil.

Iartă-mă că sunt slab

Și nu pot să-mi duc crucea

Pe care o merit.

Te rog, Doamne,

Să mă ierți

Și să mă ajuți,

Precum te-a ajutat

Simon din Cirene.

Zădărnicie

Căci cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă,

în vremea zilelor sale de nimicnicie

pe care le trece asemenea unei umbre?

Ecclesiastul 6:12.

Visez, dar mă deziluzionez,

Învăț, dar uit.

Alerg, dar obosesc,

Iubesc, dar mă dezamăgesc.

Sunt tânăr, dar îmbătrânesc,

Exist, dar mor.

Cred, dar sunt departe de Tine.

Doamne, iartă-mi nevrednicia telurică,

Neputința păcătoasă

Și iubirile pierdute!

Pomenire

Şi sunt alţii care nu au pomenire

şi au pierit ca şi cum n-ar fi fost,

şi s-au născut ca şi cum nu s-ar fi

născut ei şi fiii lor după ei.

Ecclesiasticul 44:10.

Păstrez în inimă

Chipurile părinților mei,

Ca să-i duc în veșnicie.

Oare ființarea mea nevrednică

Va fi purtată, pe valurile unor amintiri,

Până spre dincolo?