Repaus

„Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea

şi oricare le va plăcea li se va da”

Ecclesiasticul 15:17

Că mort eram

Când am țâșnit afară

Și moartea m-a privit

De-atâtea ori în ochi.

Am stat cu ea

Și am cinat în tihnă

Și ne-am plimbat

Tăcuți în cimitir.

Tu-mi zici de viață

Și de dor, despre iubire,

Aduni din cărți

Visări și plăsmuiri.

Dar eu sunt mort,

Căci moartea mă-nsoțește

Și merg putregăit printre cadavre.

Zici să-ți vorbesc,

Dar morții doar ascultă,

Vrei să te țin de mână,

Dar sunt mort

Și am scheletul prins între liane.

Visezi romanțios să mă săruți,

Dar morții se sărută doar pe frunte.

Spui că ți-e dor

Și mă visezi alături,

Dar eu sunt mort

Și lumea mea e moartă.

Eu nu exist și nu sunt muritor,

Și nu îmi târâi hoitul spre visare.

Nu-s efemer, nici om, nici muribund,

Sunt mort și lumea mea e moartă

Anunțuri

Perenitate

Toţi prietenii tăi te-au uitat și nu te mai caută;

că Eu te-am lovit ca pe un vrăjmaş, cu pedeapsă crudă,

pentru mulţimea fărădelegilor tale,

pentru că se înmulţiseră păcatele tale.

Ieremia 30:14

Căci eu nu-i uit

Pe cei care mă uită,

Nu mă despart

De cei care-au plecat.

Eu îi iubesc,

Când ei nu simt iubire

Și-i iert pe cei

Ce nu m-ar fi iertat.

Eu nu am morți,

Căci toți sunt vii în suflet,

Trecutul meu

E cel ce n-a trecut.

Am ochii triști,

Căci ei văd amintirea

Și visurile care s-au pierdut.

Filautie

Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.

Sfânta Evanghelie după Matei 19:6

Căci Dumnezeu este Iubire,

Iar tu ai răstignit Iubirea.

Cum e să-L fi ucis pe Domnul

Și să trăiești în neiubire?

Căci Dumnezeu este unire,

Iar tu te-ai dezlipit de mine.

Cum e să fii pustie, mândră,

Când Dumnezeu vrea împlinire?

Căci doi a dat pentru viață

Și numai doi pot naște viață.

Că doi din pulbere-au ieșit

Și fericiți sunt laolaltă.

Căci dacă unul a căzut,

Îl scoală celălalt îndată

Și doi se încălzesc în frig,

Că nu e bine să fii singur.

Căci dacă Îl iubești pe El

Vei împlini cuvântul Său.

Nu vei distruge ce-a unit,

Căzând în iadu-nsingurării.

Căci dacă rupi liantul sacru –

Iubirea și te-mpotrivești,

Sfârșești în izolare, ură

Și nu poți să te mântuiești.

Căci Dumnezeu este Iubire,

Iar noi, iubind, un mistic trup.

Cum e să-L fi ucis pe Domnul

Și să incinerezi Iubirea?

Abnegație

Oare femeia uită pe pruncul ei

şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă?

Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine.

Isaia 49:15

Că doar în vis mai pot trăi

Emoția cu care te-am găsit

Și prima-mbrățișare minunată

Pe care ai închis-o în uitare.

Mă-ntorc în somnul dulce

Să privesc în ochii tăi profunzi,

Nestinși de vreme. Acolo ai rămas.

Dorm liniștit. În dragoste, iertare

Și visare. Dar mă gândesc adesea:

Ce calvar! Să fi ucis, ca tine, o iubire

Abia născută, ca un prunc curat

Și să stârpesc din fașă visuri calde

Și tot ce ne dăduse Dumnezeu,

În bunătatea Lui nelimitată!

Aș sângera acum în insomnii

Și condamnat la veșnice uitări,

Înlănțuit de mine și mândrie,

Blestemul neiubirii să mă certe.

Dar eu visez. Căci Domnu-a poruncit

Să nu ucidem, ci să ne iubim.

Că El este Iubire absolută,

Sălășluită-n cei trimiși de Dânsul.

Reculegere

După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta.

Isaia 57.8

Peste câmpuri negre

Se așterne ceața,

Eu privesc în noapte

Depănând trecutul.

Mama mă-nvelește,

Tata stă pe prispă,

Fratele mai mare

Îmi citește versuri.

Câinele oftează

Cu năsucul umed,

Candela aruncă

Umbre pe icoană.

În livadă pomii

Înfloresc în tihnă,

Stelele de-asupra

Țes mărgăritare.

Cristinuța doarme,

Scârțâie salcâmul,

Eu zâmbesc molatic

Și visez la zare…

Văd cum zbor în noapte

Peste munți și râuri

Și păduri albastre

Șerpuiesc sub mine.

Visul meu e magic,

Aripi mă înalță

Și mă duc în lumea

Tainică de mâine…

Zări nestrăbătute

Mi se-nșiră toate,

Frunze și izvoare,

Valuri și prăpastii.

Arde neatinsă-n

Inima pădurii

Raza diafană,

Dorul meu frumos…

Peste câmpuri negre

Se așterne ceața,

Eu privesc în noapte

Depănând trecutul.

Mama mă visează,

Pură și ușoară,

Fratele m-aude

În ecou de versuri.

Tata-i gând de seară,

Câinele-i oftatul

Pomului din poartă.

Candela e stinsă

Și-mpăienjenită,

Chipul din icoană

Pare trist și rece.

Visul mă întoarce

Liniștit acasă.

Pleoapele-s de rouă,

Zâmbetu-i de ceară.

Ocinaș

Eu pentru aceştia Mă rog;

nu pentru lume Mă rog,

ci pentru cei pe care Mi i-ai dat,

că ai Tăi sunt.

Sfânta Evanghelie după Ioan 17:9

 

Eu pentru mine nu mai cer nimic,

Ci pentru frații morți în necredință.

Eu sunt nevrednic, lasă-mă un pic,

Te rog să-i ierți pe cei în neputință.

Pe cei ce-n temnițe Te-au pironit,

Te-au chinuit și dus la suferință.

Pe cei ce sfinți curați au prigonit,

Au umilit un neam pentru credință.

Pe cei ce neamul său au părăsit

Și au lăsat pământul fără biruință,

Că n-au vărsat nici sânge, n-au sfințit

Hotarele cu rugă și căință.

Te rog să-i ierți pe cei ce s-au unit

În nepăsare și în umilință

Cu inamicul care i-a smintit

Și i-a purtat în iad și neființă.

Pe cei ce încă nu Te-au întâlnit

Și nu au demnitate, conștiință,

Te rog să-i ierți, te rog să-i fi smerit,

Că Tu faci totul din bunăvoință.

Inacceptare

Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează

 Mie nu este vrednic de Mine.

Sfânta Evanghelie după Matei 10:38

Sunt om.

Am mai multe instincte decât sentimente,

Mai mult trup decât suflet,

Mai multe dorințe decât smerenie,

Mai multe patimi decât virtuți,

Mai multe păcate decât fapte bune,

Mai multe înjurături decât rugăciuni,

Mai multă rațiune decât credință,

Mai mult Adam decât Iov,

Mai multe cuvinte decât tăcere,

Mai multă deșertăciune decât profunzime,

Mai multă ură decât iubire,

Mai mult somn decât trezvie,

Mai multă răstignire decât urmare,

Mai multă lașitate decât curaj,

Mai multă moarte decât viață.

Sunt trist,

Fiindcă am mâncat din pomul

Cunoștinței binelui și răului,

L-am omorât pe fratele meu Abel,

Nu l-am ascultat pe Noe,

Am râs de Iov, nu m-am lepădat de mine,

Ci m-am lepădat de Hristos de trei ori,

L-am vândut și L-am răstignit

Și nu am crezut în învierea Lui.

Sunt păcătos, necredincios, nevrednic și rău.

Eu sunt păcat.

Existența mea e păcătoasă.

Respirația mea e păcătoasă.

Da. Mă gândesc la moarte,

Dar păcătuiesc în continuare.

Prin respirație, gânduri, dorințe.

Eu sunt păcat.

Eu.

Sunt.

Păcat.

Orice aș face.

Sau nu.

Deja exist.

Sunt egoist, că vreau iertare,

Deși n-o merit.

Vreau mântuire, trăiri mărețe.

Josnicul de mine.

Criminal murdar.

Cerșesc ce nu merit.

Penibil patibular.

Sunt demn de focul gheenei.

Atât.

Punct.

Dacă m-aș ruga pentru ceilalți

Și nu pentru mine, ar fi ceva.

Dar așa, cerșesc pentru mine.

Orgolios, egoist, narcisist.

Aleagă-s-ar cenușa de mine.

De hoitul egoist.

Merit să zdohnesc în chinuri.

Groaznice și veșnice.

Prea bun e Domnul.

Mult prea bun.

Și mi-e ciudă.

Că e nedrept de bun.

Potop și pucioasă merit.

Sunt om.