Când lutul peste care calc
E rece și e plin de iarbă verde,
Mă uit pe cerul preanemărginit
Și-ascult gugușii argintați de soare.
Pământul mic ce-aleargă după stele
Mereu grăbit, se mai oprește-o clipă,
Și pot să stau oleacă să respir,
Multamețit și ostenit de goană.
Cântatul păsărilor, cadențat
Și vântul șoptitor și rece
Încetinesc rotirea globului de lut
Și rătăcirea mea de mine însumi.
Revin treptat la cel care am fost
Și cel ce sunt când mă opresc din fugă:
Copil năuc, frapat de existență,
Sub melancolica povară a gândirii.
Ajutorat de chipul celor dragi,
Pășesc desculț pe țarina fierbinte.
Strâng mușețel și caut flori de tei,
Mă furișez în scârte de hlujani.
Șed sub butuci și caut struguri copți,
Rup izmă și mărar, și pătrunjel,
Adun și ștevie, măcriș și leuștean
Și suflu păpădii încoronate.
Șterg roua de pe flori multicolore
Și-aștept să fiarbă ceaiul de pănușă,
Presar petale mici de trandafir
Și-adaug fructe roșii de măceș.
Stau cățărat în pomi cu multe roade
Și-admir cum rândunicile-și fac cuib.
Adorm ascuns în podul casei mele
Și-ascult cum câinii latră pe-nserat.
În zare e Isaccea luminată
Cu Dunărea șirag scânteietor,
În visul meu sunt licurici și greieri
Și broaștele din iazuri cântă-n cor.
Aud cum dis-de-dimineață
Bârsanele-s mânate la pășune,
Cum câini vioi aleargă după turmă
În ritm de zurgălăi zburdalnici.
Cocoșii către zori înalță glasul,
Căruțele pornesc scârțâitor,
În praf se scaldă vrăbii zgribulite
Și roua strălucește în pânza de paing…
Dar visul meu trăit odinioară
Se mistuie precum a apărut,
Ajișderi unui vis trecutul piere
Și orice vis se convertește-n lut.
ABSURD 