Lumina

Un jet de flăcări izbitor

Ţâşneşte dureros de iute,

Amurgul ţipă vibrator.

Seminţe, raze concepute.

Pământul fierbe roş de sânge,

Lumina înfloreşte moarte…

Se stinge zarva, clipa plânge…

Dispare încă mai departe…

A fost în gol, doar golul este,

A rupt din umbră – s-o lărgească,

Venise după, nu e peste…

Ce mult a vrut să putrezească!

9 gânduri despre „Lumina

  1. Buna tentativa de a ne aminti cum va fi sfirsitul umanitatii, daca vei continua sa scrii asa gen de poezii, voi crede ca sfisitul e mai aproape decit cum pare si va fi mult mai dur decit se zice.
    „Pamintul fierbe ros de singe”…. ma infricoseaza versul acesta!

    Apreciază

      1. Poezia e creata pentru a ne face viata mai dulce si roz, nu pentru a ne duce in disperare…. totusi nu e chiar atit de rau sa traiesti in minciuna sau macar sa incerci sa nu te lasi influentat de tot nimicul din jur.

        Apreciază

        1. Clar…. preferi să te amăgeşti. Nici eu nu prea am de câştigat, dar prefer să fiu sincer cu mine şi ceilalţi, adică mai puţin perfid. În privinţa poeziei, greşeşti amarnic! Spune-i dadaistului ce e poezie şi o să râdă de tine, spune-i expresionistului, clasicului, romanticului etc. şi ai să vezi câte răspunsuri vei obţine!

          Apreciază

        2. Nici un mincinos nu rămâne mult timp nedescoperit.
          Menander

          Dinaintea unui om care minte lumea se dă înapoi ca dinaintea unui şarpe.
          Ramayana

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s