Retorică absurdă

Sufletul plânge,

Soarele-i sânge,

De ce exist?

Nu vreau lumină,

Umbra-i de vină,

De ce sunt trist?

Clocotul doare,

Inima moare,

De ce exist?

Zbuciumul arde,

Gândul e moarte,

De ce sunt trist?

Cerul m-apasă,

Seara se lasă,

De ce exist?

Dorul mă cere,

Curge-n tăcere,

De ce sunt trist?

Cad în uitare,

Mă uit în zare,

De ce exist?

Orice gândesc,

Mă plictisesc,

De ce sunt trist?

Greaţa se-adună,

Sufăr întruna,

De ce exist?

Ard în tăcere,

Mor în plăcere,

De ce sunt trist?

11 gânduri despre „Retorică absurdă

  1. ” De ce-uri, de ce-uri –
    prea multe iluzii,
    Se scutur petale din lastaru-nflorit;
    Moare viata – lacrima cerului –
    Si tu cere moarte, daca nu ai iubit.”
    ( – )

    Apreciază

    1. De ce-urile sunt firești într-o lume absurdă. Iluzii nu îmi fac. Nu cer moartea și nu am nevoie de iubire.
      Mulțumesc că ai mai venit pe aici.

      Apreciază

  2. Slavic, cum mami sa nu ai nevoie de iubire,cel mai inaltator sentiment din lume,sa nu mai aud ca te gandesti la moarte.De abia acum incepi sa vezi lumea cu alti ochi.Nu mai pune intrebari, incearca sa dai raspunsuri.Si gandeste-te la lucruri frumoase si la fiinte vii.Mami se roaga sa-ti vina mintea la cap.

    Apreciază

    1. Nu am cerut iubirea, cum nici existenţa, de altfel. Ambele mi s-au impus, mi s-au băgat pe gât. Nu am fost întrebat dacă vreau să trăiesc, exist, nu am fost întrebat dacă vreau ceva, mi se dă. Asta este un dar forţat şi nu pot vorbi despre el ca despre unul înălţător şi nobil. Sunt un cobai. Sunt exemplarul pe care se experimentează. Mi s-a dat existenţa şi moartea – părerea mea nu contează, trăieşte, naibii, iar apoi mori! o a treia variantă nu este. Mi s-a dat iubirea şi ura – nu am nevoie de niciuna. Mi se dă raiul şi iadul – nu am nevoie de ele. Sunt robot. Nu contează ce vreau eu. Se face voia cuiva. De ce să mă conformez şi să fac ceea ce nu vreau şi ce nu-mi place? Să spun: aha, asta e pentru mine, dar să merg cu jumătate de inimă…
      Mulţumesc că mai treceţi şi pe la mine!

      Apreciază

  3. In sfarsit o poezie de-a ta se potriveste cu starea mea de spirit.
    Azi suntem pe aceeasi lungime de unda.
    Mi-a placut mai ales „Orice gandesc, ma plictisesc”.

    Apreciază

    1. Mă bucur mult că ţi-a plăcut poezia. Asta este starea mea cotidiană. Pentru mine este o obişnuinţă şi o rutină, dar tu sper să-ţi găseşti alinarea, armonia şi fericirea. Mulţumesc că ai fost pe aici, Ileana!

      Apreciază

  4. slavic trageti o palma si vinoti in fire viata e frumoasa si trebuie sa o traesti la maxim asta nu e normal ce scrii tu asta e o ipocritie chiar si invalizii iubesc viata si traesc in pofida tuturor greutatilor , tu nu-ti dai seama ce vorbesti .

    Apreciază

    1. Fără comentarii. Nu cred că înafară de stereotip banal care justifică un adevăr fals, este ceva scris aici. Mulțumesc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s