Excedent

Când nu sunt eu, absurdul tace

Și apa tace înghețată,

Când nu sunt eu, absurdul doarme

Și dorm copacii fără frunze.

Când nu sunt eu, nu cântă vântul

Și cerul e înțepenit,

Când nu sunt eu, pământul zace Citește în continuare „Excedent”

Anotimpul 5 sau (Co)mori în zori

Sunt eu şi clocotul fierbinte,

Pasiv ca focul, somnolent.

Pilate, suferi! Mai ţii minte

Izvorul insuficient?

Vreau apă, umbră şi tăcere,

Deşi e ultima ce vreau.

Un 33 mă cere…

Incoştient mă zbat şi beau.

Nici Nessus nu mă îngrozeşte,

Trecut-am mult de vârsta mea

La 39 creşte…

În Botoşani a nins o stea.

Şi nu regret că ceasul roz

Mă va găsi mai tânăr poate.

Imaginismu-i de prisos –

Esenin e senin în toate.

Setos, ca ciuta la izvor,

M-adăp din anii tinereţii,

Vreau umbră, mă sufoc, mi-e dor…

Mălini în zorii dimineţii…