Se încheie lupta
Feroce, sângeroasă,
Pentru noi pierdută-i
De când a început.
Fluturele zboară
S-adăpostească moartea,
Se transformă-n piatră
Ceea ce-a văzut.
Va cădea în umbră
Efemer şi rece,
Moartea schimbă totul,
Totul ce se trece,
Ce a apărut.
Se va stinge lumea
De culori şi vise,
Florile de-odată
Se vor ofili.
Nicio vietate nu va spune:
„Iată, ce frumos miroase
Cel ce a murit!”
Fluturele vesel,
Profitor şi simplu
Nu va spune:
„Oare, eu de ce alerg?
Şi de ce în noapte
Mi se pierde umbra
Prăfuită-n vise
Şi iluzii moarte?”
Se încheie lupta
Feroce, sângeroasă,
Pentru noi pierdută-i
De când a început.
Fluturele zboară
S-adăpostească moartea,
Se transformă-n piatră
Şi nu va mai fi.
ABSURD 
Pentru ce lupți? Ce semnifică pentru tine lupta despre care vorbești aici?
ApreciazăApreciază
Salut! E lupta pentru existenţă, dragă! Pentru un loc sub soare…
ApreciazăApreciază
Dacă-i pentru existență atunci încă nu e pierdută atâta timp cât mai respiri, cât se mai simt pulsațiile sângelui și cât mai bate inima în piept.
ApreciazăApreciază
Aiurea! E pierdută. Acum sunt, dar și nu sunt. Sunt mai pustiu decât par. Sunt fum, umbră. Ceea ce e efemer, deja nu e.
ApreciazăApreciază
Nu cred! Incă exiști. Poate existența aceasta e numai chin, dar mai exiști și ești nevoit să lupți, chiar de nu mai ai nevoie de asta. Faci asta numai ca să nu zică cineva că n-o faci, doar de dragul făcutului. Se va încheia totul atunci când nu vei mai fi, atunci când nu va fi nici fumul și nici umbra.
ApreciazăApreciază
nustiu daca sub existenta, dar el se indreapta spre moarte… moartea pentru el e o obsesie
ApreciazăApreciază
„Se încheie lupta/feroce,sângeroarä/pentru noi pierdutä-i/de când a-nceput…”
ApreciazăApreciază
Exact! Ceea ce ne este predestinat, e inevitabil. Mulţumesc că mai treci pe aici.
ApreciazăApreciază
Da, dar nu avem de unde sti ce ne este predestinat…
ApreciazăApreciază
Este cineva veşnic? Suntem condamnaţi să existăm, deci, respectiv, moartea ne este predestinată incontestabil şi axiomatic.
ApreciazăApreciază
Cä moartea ne e predestinatä nu neg, eu mä refeream la altceva…
ApreciazăApreciază
Și la ce te refereai, dacă nu e cu bănat?
ApreciazăApreciază
În fine, nu pentru toti, totul se rezumä la moarte… Asta am mai vrut sä spun, restul nu mai conteazä…
ApreciazăApreciază
Dar pentru toți e valabil, fiindcă moartea reduce totul la zero 😛
ApreciazăApreciază
E o justificare aiurea. Niște formalități, superficialități. Ce este o existență???
ApreciazăApreciază
O luptă care știi din start cu ce se va termina dar din banalitatea sorții ești nevoit să faci parte din ea.
ApreciazăApreciază
Sună corect, dar și disperat: ești nevoit? Și încă ceva: ai spus că știi din start cu ce se va termina, asta nu te omoară din start? Nu înseamnă că de fapt nu ești?
ApreciazăApreciază
Nu! Asta înseamnă că nu vei fi, dar ești și ai timp să te afirmi în ceva sau prin ceva…. să faci fumul și umbra să existe atunci când nu vei mai fi.
ApreciazăApreciază
Extraordinar!!! Asta e culmea!!! Ce rost are ceea ce fac sub soare??? Și ce rost va avea pentru cadavrul meu? Ce merită să faci în existența asta? Și de ce?
ApreciazăApreciază
Nu căuta rostul că nu-l vei găsi, dar acționează, fă, chiar dacă nu e rost… cum zice Magda Isanos „Că n-ai făcut vei plânge-odată/ Dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.”
ApreciazăApreciază
Niciodată nu am avut remușcări și nu am regretat că NU am făcut ceva! Este o prostie! Nu regret nici ceea ce am făcut, că deja s-a întâmplat și e absurd să deplâng nostalgic ceva. A acționa, înseamnă să vezi un rost. A acționa fără să-l vezi e absurdul absurdului.
ApreciazăApreciază
Și faptul că exiști știind că vei muri e absurd, dar exiști 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ai spus nimic nou, deși nu-mi place semnificația pe care i-o atribui ultimului cuvânt…
ApreciazăApreciază
Nu-ți place dar o accepți?
ApreciazăApreciază
De dragul tău 😛
ApreciazăApreciază
Mmmmmm, ce privilegiu pentru mine!!!
ApreciazăApreciază
Exclusiv 😛
ApreciazăApreciază