E lângă al tatălui.
E o moviliță de nisip.
E cel mai tăcut mormânt.
Îl privesc și nu îmi vine
Niciun gând în minte.
Mi-o forțez și-mi amintesc
De copilărie,
Dar nu mi se face mai bine.
Mă simt străin în cimitir.
Mă sperie tăcerea
Cu care sunt primit.
Aș vrea s-o deshumez pe mama,
Cum mă dezvelea ea în zori
Să plec la școală,
Dar o las acoperită, cum mă
Lăsa ea serile când sufeream.
Mângâi țărâna precum
Mă mângâia mama pe creștet
Și vreau să-i spun o poveste,
Dar nu găsesc cuvinte.
Cât de prost sunt!
Am îngropat-o pe mama,
D(o)ar ea este vie!
Da, e acolo, sub pământ,
Știu, poate zâmbește acum,
Gândindu-se că am un suflet
Prea naiv și nemărginit.
I-am adus flori.
Mama spunea că ele sunt
O creație divină
Și mereu zâmbea când se
Plimba prin grădină.
Dar eu le văd efemere
Și moarte
Și sunt trist ținându-le
În mână.
Le-am rupt din pământ
Și ele se ofilesc.
Poate e mai bine în pământ?
Poate mama mea zâmbește?
Foarte profund,mi – au curs şi lacrimi, ştiu că simţim diferit,dar îmi e cunoscută simţirea de lîngă un mormînt , în care există viaţă în el.
ApreciazăApreciază
foarte frumos!
mi-a placut mult.. dar m-a si intristat.. 😦
ApreciazăApreciază
Foarte profund! Aş vrea să scriu mult mai mult, dar n-am cuvinte. Mă apasă durerea ta, de parcă ar fi a mea. E trist şi insuportabil.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, prietene!
ApreciazăApreciază
Daca mina ar fi o lume…cu siguranta am dori sa stringem pumnul pentru a o strivi…caci uneori greuatea ei e prea mare..prea mare…
ApreciazăApreciază
😦 😦 ;(
ApreciazăApreciază
Ma jur ca simt exact la fel. cred ca 20 de minute m-am gandit ce as putea sa scriu…nu exista cuvinte, dar tu le-ai gasit si ni le-ai aratat noua atat de frumos incat nu ar ramane nimeni nemiscat de niste simple cuvinte. As dori sa iti cer permisiunea sa vorbesc despre poezia ta pe blogul meu. M-a impresionat mult.
Jos palaria!
ApreciazăApreciază
Vai, ce copleșit sunt! Exact atât timp m-am gândit ce să răspund. mulțumesc mult pentru sincere aprecieri! 🙂
ApreciazăApreciază
Profund, sincer, coplesitor, tandru, dureros, realist, nostalgic si atat de simplu…
ApreciazăApreciază
Pot doar să vă exprim sincere recunoștințe și să mă bucur că vă place ce scriu și cum scriu. Cu aleasă considerație.
ApreciazăApreciază
Am rămas cu un nod în gât…trist şi frumos…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
draguta scriere, am sa mai revin, spor!
ApreciazăApreciază
Toti suferim cand pierdem pe cineva drag;cuvintele de fapt nu explica durerea…sigur de acolo de unde e, mama ta nu vrea ca tu sa fii trist…doar sa scrii cu dragoste despre ea…
ApreciazăApreciază
Ţoţi acei care pleacă se duc undeva; nu ştiu unde, dar undeva cred că sunt, aşa cum câteodată îi mai simţim încă a fi printre noi. În noi vor fi mereu.
ApreciazăApreciază
Nu văd nimic bun în asta. Ba mai trist și mai iluzoric.
ApreciazăApreciază
E CEVA FRUMOS,SUFLETESTE,SI TREC FIORII CITIND!SI CIND TE MAI GINDES-TI,CA CA NU AVEM CE SPUNE,IN URMA ACESTOR CUVINTE,SCRISE DE UN OM CU INIMA MARE.
ApreciazăApreciază
Se simte atita suflet, amestecat cu durere, am trecut prin acest sentiment, dar niciodata nu l-am putut descrie. l-am tinut doar pentru mine, Foarte frumoase cuvinte..
ApreciazăApreciază
:(da frumos spos(y)
ApreciazăApreciază