Se(i)cre(i)t(u)

Mormântul mamei

E lângă al tatălui.

E o moviliță de nisip.

E cel mai tăcut mormânt.

Îl privesc și nu îmi vine

Niciun gând în minte.

Mi-o forțez și-mi amintesc

De copilărie,

Dar nu mi se face mai bine. Citește în continuare „Se(i)cre(i)t(u)”

S(oare) și lumi(ni) deșart(p)e

S(oare) și lumi(ni) deșart(p)e

Au venit(n) cu umbre mo(arte).

Nebul(oase) efe(mere),

Șobol(anii) vor plă(cer)e.

Existența este gre(ață)

În (veni)n și în dul(ceață).

În țărână și căl(dură),

În prostie și ar(sură). Citește în continuare „S(oare) și lumi(ni) deșart(p)e”