În grădina cu lalele
Și plăpânzii trandafiri,
Sora mea se odihnește
Înflorind în amintiri.
În livada cea cu vișini
Și cu prune argintii
Mama sfântă îmi zâmbește,
Ca un piersic în chindii.
Via mândră și bogată
Lăcrimează-ndrăgostită,
Tata strugurii admiră
Și surâde, fericitul!
Cerul seamănă-armonie,
Se răsfrânge-n ochii mamei,
Soarele în suflet râde,
Mierla-n rugăciuni ne cheamă.
ABSURD 
„Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul”. Emil Cioran
ApreciazăApreciază
Am impresia că vieţuieşti printre fantome… Oare nu tu ziceai că trăieşti clipa?! Deci trăieşte-o! Lasă trecutul trecutului. Dacă vei evada din el îţi va fi mai uşor.
ApreciazăApreciază
Da, existenţa este o iluzie, un vis, iar ceea ce ne înconjoară nişte himere, fantome, dar tot ele ni se impun şi ne marchează şi se menţin pe o perioadă sau chiar pe toată durata existenţei noastre. Dacă aş putea evada într-un mod oarecare posibil, aş face-o chiar acum, deşi nu întotdeauna aleg ce e mai uşor.
ApreciazăApreciază
De acord, doar că fantomele nu trebuie să fie pe prim plan.
ApreciazăApreciază
Totul e aşezat în ordine: ierarhizare, impact, intensitate, durată… fără să vrem.
ApreciazăApreciază
Nu sunt de acord. Consider că e în puterile noastre să diminuăm intensitatea şi deci impactul. Dar… e doar o părere subiectivă. Păcat că tu crezi altfel.
ApreciazăApreciază
Dacă e să vorbim de păcate, cred că nu ne-am mai opri.. dar, într-adevăr, e doar o părere subiectivă. Ai putea să-mi spui şi rostul unei asemenea schimbări? Diminuez un eveniment sau un fenomen, ca să le ia locul altele prezente, actuale? Nu contează ce importanţă acordăm unora sau altora: moartea reduce totul la zero.
ApreciazăApreciază
… nu trebuie sa ne impuna nimeni sa uitam trecutul, acolo se ascund foarte multe clipe frumoase: mama sfanta care zambeste, tata care admira strugurii, sora printre lalele, copilaria si multe altele, sunt sigura! Trebuie doar sa observam prezentul….daca ne reuseste, putem incepe sa „vrem sa traim”… in numele celor care ne iubesc , unde n-ar fi ei…
ApreciazăApreciază
Aici mai mult sunt de acord, deși, uneori, prezentul lunecă undeva.
ApreciazăApreciază
N-am spus că trebuie cineva să uite de trecut. Mă refeream mai degrabă la durerea care nu te lasă să trăiești, care suge toată seva vitală.
ApreciazăApreciază
Fără ea nu se poate!
ApreciazăApreciază
foarte frumoasa…
ApreciazăApreciază