Nimicnicia și Absurdul vieții

de Omar Khayyam

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum – ce sens plecarea?

Un joc ce se repetă e viaţa – şi tu ştii:
Câştigul e durere şi moartea fără nume.
Ferice de copilul sfârşit în prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume. Citește în continuare „Nimicnicia și Absurdul vieții”

Ca/să (vreau să) trăiesc

În grădina cu lalele

Și plăpânzii trandafiri,

Sora mea se odihnește

Înflorind în amintiri.

În livada cea cu vișini

Și cu prune argintii

Mama sfântă îmi zâmbește,

Ca un piersic în chindii. Citește în continuare „Ca/să (vreau să) trăiesc”