Sămânța mărului

Iertare, iertare!

Eu cer îndurare…

Cum soarele moare,

Că, totuși, e soare,

O, stea roditoare!

Pământul mă doare

Ce-n humus dispare…

Eu rabd nedreptatea

Și iert neadevărul,

Greșit-am în toate

Ca toți cei cu mărul.

Am ținta ispitei în gând

Și arma i-ascund în instincte;

Feciori ai planetei Pământ,

Cu moartea pe buze – ‘nainte!

9 gânduri despre „Sămânța mărului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s