Iertare, iertare!
Eu cer îndurare…
Cum soarele moare,
Că, totuși, e soare,
O, stea roditoare!
Pământul mă doare
Ce-n humus dispare…
Eu rabd nedreptatea
Și iert neadevărul,
Greșit-am în toate
Ca toți cei cu mărul.
Am ținta ispitei în gând
Și arma i-ascund în instincte;
Feciori ai planetei Pământ,
Cu moartea pe buze – ‘nainte!
ABSURD 
„Am ținta ispitei în gând
Și arma i-ascund în instincte;
Feciori ai planetei Pământ,
Cu moartea pe buze – ‘nainte!”
ApreciazăApreciază
Exact! Este ca un imn.
ApreciazăApreciază
Imi place intreaga poezie, dar versurile pe care le-am citat sunt deosebite.
ApreciazăApreciază
mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Cu placere si admiratie!
ApreciazăApreciază
‘nainte!!cu Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază