Minte egoistă în absurd sau Trece şi asta

Mintea egoistă a-ncolţit păcat,

A trecut şi asta, lin s-a spulberat,

A venit greşeala din dorinţa oarbă,

A trecut şi asta, ca un fir de iarbă.

S-a aprins speranţa, ca luciri de noapte,

A trecut şi asta, ca un vânt de moarte.

Din nisipul umed se înalţă viaţa,

A trecut şi asta, soarele şi gheaţa.

Iar deşertăciunea cere rost şi sensuri,

A trecut şi asta, – absurd peste imensuri.