Steluță

În fulgerul din noapte

Văd chipul ei cuminte,

Privirea-nlăcrimată,

Durerea de pe frunte.

Încremenit în ploaie,

Mâhnit de nostalgie,

Cu țipătul spre boltă

Vibrez de nebunie.

Tristețea mă-nglodează,

Noroiul mă răzbește;

E prea străină ploaia

Și nu se mai oprește.

Copacul singuratic

Și-a dezgolit tulpina,

Încremenit în noapte,

Albindu-și rădăcina.

Șuvoaiele mă-neacă,

Mocirla mă înghite,

Văzduhul mă apasă.

Văd chipul ei cuminte.

S-a mistuit în spațiu,

Cu fulgerul în noapte,

Eu am rămas în ploaie,

În amintiri și șoapte.

Suntem în lumi străine,

În alte universuri,

Ne întâlnim în vise,

În lacrimi, dor și versuri.

11 gânduri despre „Steluță

  1. Ai reusit nespus de surprinzator sa schitezi cele doua chipuri si sa descrii suferinta indragostitului printr-un limbaj bogat si creativ.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s