Din perspectiva păcatului

Mă întreabă fariseii

De ce văd ce nu există,

De ce spun că existenţă

Este viaţa hedonistă.

Mă întreabă ipocriţii

De ce bine nu există,

De ce spun că năzuinţa

E prostie egoistă.

Mă întreabă prefăcuţii

De ce văd doar răutatea,

De ce spun că tot păcatul

Poate naşte doar păcate.

Mă întreabă limitaţii

De ce omul e smochin,

De ce spun că nu e nimeni

Demn de spiritul divin.

Mă întreabă mărginiţii

De ce-i existenţa tristă,

De ce are rugăciunea

O geneză narcisistă.

Mă întreabă deplasaţii

De ce spun că nu-i credinţă

Şi de ce e ateistă

Frica lor de suferinţă.

De ce omul e cadavru,

Mă întreabă degradaţii

Şi de ce satan e rege,

Mă întreabă disperaţii.

Mă întreabă fariseii

De ce văd ce nu există.

Tace numai înţeleptul.

Totuşi, existenţa-i tristă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s