Mă întreabă fariseii
De ce văd ce nu există,
De ce spun că existenţă
Este viaţa hedonistă.
Mă întreabă ipocriţii
De ce bine nu există,
De ce spun că năzuinţa
E prostie egoistă.
Mă întreabă prefăcuţii
De ce văd doar răutatea,
De ce spun că tot păcatul
Poate naşte doar păcate.
Mă întreabă limitaţii
De ce omul e smochin,
De ce spun că nu e nimeni
Demn de spiritul divin.
Mă întreabă mărginiţii
De ce-i existenţa tristă,
De ce are rugăciunea
O geneză narcisistă.
Mă întreabă deplasaţii
De ce spun că nu-i credinţă
Şi de ce e ateistă
Frica lor de suferinţă.
De ce omul e cadavru,
Mă întreabă degradaţii
Şi de ce satan e rege,
Mă întreabă disperaţii.
Mă întreabă fariseii
De ce văd ce nu există.
Tace numai înţeleptul.
Totuşi, existenţa-i tristă.
ABSURD 