Iubire absolută

Curge carnea cleioasă,

Zeama se-ntinde scârbos,

Leşul încet abureşte,

Înţepător la miros.

Mişună viermii cu greaţă

Prinşi în băltoaca de bale,

Umezi şi graşi în lichide

Şi mucegaiuri letale.

Fierbe, foşneşte cadavrul

Tot mai fierbinte şi acru,

Muştele sug însetate

Sânge albastru şi sacru.

Pielea uscată se strânge

Tot mai uscată şi neagră,

Curg măruntaie-nverzite,

Se descompune cadavrul.

Galbenă, veche, mucoasă,

Spuma se lasă şiroaie,

Găuri vâscoase, stricate,

Bube se sparg în puroaie.

7 gânduri despre „Iubire absolută

  1. Versul tău lin
    Curge duios
    Nu vezi frumosul
    Căzut pe jos

    Poţi să-l aduni
    Şi sa-l priveşti
    Nu sunt minuni
    Să le conteşti.

    Poezia e superbăăăăăăăă.Ai tot ce-ţi trebuie, scrie….

    Apreciază

  2. Lasă să fie măcar ceva frumos! Uneori e bine să te amăgeşti, „prea dură e lumea şi prea departe perfecţiunea”… nu e rău să fii naiv. Imaginează- ţi ce ar fi, dacă toţi ar vedea iubirea aşa cum o vezi tu?!

    Apreciază

  3. La fel de absurd. Poate mai conştientizat şi mai recunoscut. Naivitate? Cea mai mare abatere. Nu am nimic de câştigat de pe urma ei. Nici de pierdut. Pierd sinceritatea, seriozitatea, intensitatea absurdului 🙂

    Apreciază

  4. În schimb existenţa prinde culori, Te-a creat pentru a fi fericit, deci fii recunoscător Domnului pentru efortul Lui de a te mai ţine printre noi!

    Apreciază

  5. M-a creat să fiu fericit? Paradoxal, şi de ce nu sunt? Pentru că fericirea nu e pentru mine, fericirea presupune perfecţiune, iar eu sunt imperfect.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s