Verde

Sunt mort.

Stau nemişcat în iarbă.

Greieri uzi îmi intră în urechi.

Plouă peste mine

Şi stropii lunecă pe frunte,

Pe faţă, pe ochi, dar nu clipesc.

Pământul se moaie sub mine

Şi mă afund. Citește în continuare „Verde”

Iubire absolută

Curge carnea cleioasă,

Zeama se-ntinde scârbos,

Leşul încet abureşte,

Înţepător la miros.

Mişună viermii cu greaţă

Prinşi în băltoaca de bale,

Umezi şi graşi în lichide

Şi mucegaiuri letale.

Fierbe, foşneşte cadavrul

Tot mai fierbinte şi acru,

Muştele sug însetate

Sânge albastru şi sacru.

Pielea uscată se strânge

Tot mai uscată şi neagră,

Curg măruntaie-nverzite,

Se descompune cadavrul.

Galbenă, veche, mucoasă,

Spuma se lasă şiroaie,

Găuri vâscoase, stricate,

Bube se sparg în puroaie.