Iconomie

Ca un pui căzut din cuib,

Din înaltul cerului,

Am zăcut, răpus, în praf,

În calea vrăjmașilor.

Sus, acolo, către soare,

Unde ieri mă desfătam

Au rămas părinții mei

Și dragostea lor eternă.

Ca Adam cel izgonit

Din grădina raiului,

Am strigat fără de glas,

Dar mi-ai auzit tânguirea.

M-ai ridicat din țărână,

Din somnul adânc și greu,

Mi-ai îndreptat oasele

Și mi-ai dat ajutorul potrivit.

Mi-ai oblojit sufletul

Și mi-ai dat pâine, spre ființă.

În locul dulceții edenice

Mi-ai dat limba română,

Iar în locul patriei cerești –

România.