Iconomie

Ca un pui căzut din cuib,

Din înaltul cerului,

Am zăcut, răpus, în praf,

În calea vrăjmașilor.

Sus, acolo, către soare,

Unde ieri mă desfătam

Au rămas părinții mei

Și dragostea lor eternă.

Ca Adam cel izgonit

Din grădina raiului,

Am strigat fără de glas,

Dar mi-ai auzit tânguirea.

M-ai ridicat din țărână,

Din somnul adânc și greu,

Mi-ai îndreptat oasele

Și mi-ai dat ajutorul potrivit.

Mi-ai oblojit sufletul

Și mi-ai dat pâine, spre ființă.

În locul dulceții edenice

Mi-ai dat limba română,

Iar în locul patriei cerești –

România.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s