Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează
Mie nu este vrednic de Mine.
Sfânta Evanghelie după Matei 10:38
Sunt om.
Am mai multe instincte decât sentimente,
Mai mult trup decât suflet,
Mai multe dorințe decât smerenie,
Mai multe patimi decât virtuți,
Mai multe păcate decât fapte bune,
Mai multe înjurături decât rugăciuni,
Mai multă rațiune decât credință,
Mai mult Adam decât Iov,
Mai multe cuvinte decât tăcere,
Mai multă deșertăciune decât profunzime,
Mai multă ură decât iubire,
Mai mult somn decât trezvie,
Mai multă răstignire decât urmare,
Mai multă lașitate decât curaj,
Mai multă moarte decât viață.
Sunt trist,
Fiindcă am mâncat din pomul
Cunoștinței binelui și răului,
L-am omorât pe fratele meu Abel,
Nu l-am ascultat pe Noe,
Am râs de Iov, nu m-am lepădat de mine,
Ci m-am lepădat de Hristos de trei ori,
L-am vândut și L-am răstignit
Și nu am crezut în învierea Lui.
Sunt păcătos, necredincios, nevrednic și rău.
Eu sunt păcat.
Existența mea e păcătoasă.
Respirația mea e păcătoasă.
Da. Mă gândesc la moarte,
Dar păcătuiesc în continuare.
Prin respirație, gânduri, dorințe.
Eu sunt păcat.
Eu.
Sunt.
Păcat.
Orice aș face.
Sau nu.
Deja exist.
Sunt egoist, că vreau iertare,
Deși n-o merit.
Vreau mântuire, trăiri mărețe.
Josnicul de mine.
Criminal murdar.
Cerșesc ce nu merit.
Penibil patibular.
Sunt demn de focul gheenei.
Atât.
Punct.
Dacă m-aș ruga pentru ceilalți
Și nu pentru mine, ar fi ceva.
Dar așa, cerșesc pentru mine.
Orgolios, egoist, narcisist.
Aleagă-s-ar cenușa de mine.
De hoitul egoist.
Merit să zdohnesc în chinuri.
Groaznice și veșnice.
Prea bun e Domnul.
Mult prea bun.
Și mi-e ciudă.
Că e nedrept de bun.
Potop și pucioasă merit.
Sunt om.
ABSURD 