Chemarea Theiei

„Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu

 şi se umpluse pământul de silnicii.” Geneza 6:11

Veni și clipa ca să pleci

Și știi că nu mai vii în veci.

Cedezi, te mistuiești în zare,

Ești calm și trist, în surmenare.

Îți pare rău și bine-ți pare,

Simți tensiuni și ușurare.

Ajunge. Asta e. A fost.

Nu mai există nici un rost.

Valori, principii și credințe,

Țărână, condamnări, sentințe.

Puternic ești și dârz în toate

Și vei pieri cu demnitate.

Întunecimea te îmbie

Spre liniște și armonie.

Te lași convins și o urmezi,

Renunți la axă și cedezi.

Și vine clipa ne-așteptată

Ce se-mplinește doar o dată.

Ireversibilă, firească.

Și cine poate s-o oprească?

Absurdă, efemeră, rece,

Că tot ce-i praf, ca praful trece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s