Siderală

Indefinibilul Frumos,

Covârșitor și delicat,

Catifelat, armonios,

Sublim, profund, înflăcărat.

Căderea boabelor de rouă,

Amurgul serilor de vară,

Armonioase modulații

Vibrează-n visuri siderale.

Frumosul gândurilor scrise,

Cu ochii înotând în lacrimi,

Cu silă sorb cuvinte, viață,

Pătrund în tainele de patimi.

Durerea inimii, în flăcări,

Discretă, vrea să izbucnească,

Incandescența sufocantă,

Țâșnește, ca să pârjolească.

Balsamul florilor plutește

Încântător, ca universul,

În simțăminte avântate,

Zdrobind amărăciunea, versul.

Într-o lumină triumfală,

În emanații sufletești,

Smulg nostalgii și amintirea,

Din visuri murmure, grotești.

Doar formă și magie,

Surâsuri de angoasă,

Nălucă, reverie,

Iluzii preafrumoase.

În emanații, unde

Fantastic se avântă…

Îmbie simțăminte

Pe înălțimi ce cântă.

Emoții netrăite,

Al piscurilor vieții.

Străin fior de doruri

Și palidul tristeții.

Mă pierd înfrigurat

În scrumul de vulcane.

Ispitele de spații,

Sunt hăuri și mormane.

Cu orizont și cosmos,

Port semne de mistere

Și căi spre vanitate,

Iluzii și himere.

În dimineți bolnave,

În stări de exaltare,

Eu rutinez în ceață

În lupte pieritoare.

Mă încleștez de stele,

De mistuirea lor.

Abia întrezăritul,

Intermitentul dor.

Vremelnice-ndoieli

Devin fobii și cruce.

Înmărmurit adesea

De palid și de dulce.

Izvor de suferință-s,

Fricos de desfătare

Repulsie și milă

Inspiră tot ce moare.

Că viața e absurdă

Și moartea o alină-i

Invenție naivă:

Absurdul n-are fine.

Înlănțuită-n trup

Și carne e ființa,

Hrănește visuri goale,

Și-adapă neputința.

În zborul șchiop de tombă,

Și țintuit de hanț,

Din ochi ies peruzele

Și din ciolane – lanț.