De ce sunt cum sunt?

Precum izvorul reflectă razele soarelui prin apa-i de cristal, tot aşa omul încearcă să redea trăirile sufleteşti prin poezie. Fiecare dintre noi este un izvor al existenţei. Atunci când pierdem valori sau câştigăm înţelepciune, ne regăsim înstrăinaţi, disperaţi şi existenţa noastră îşi pierde orice rost. Locul valorilor şi prostiei în suflet îl preia absurdul, greaţa şi angoasa. Ce bine e să-ţi poţi menţine echilibrul şi să faci faţă tuturor încercărilor! Să găseşti armonia interioară! Dar, nu poţi găsi ce lipseşte şi nu poţi afla ceea, la ce nu ai acces.

2 gânduri despre „De ce sunt cum sunt?

  1. Ai dreptate.Odata cu Grigore Vieru am pierdut o valoare.
    Asta scriam la data cand a plecat dintre noi.

    Reaprindeţi candela-n căscioară
    Că poetul nostru nu mai e
    A plecat acum în plină iarnă
    Lângă Dumnezeu să dăinuie.

    Doamne , dor aveai de poezie
    Şi de omul bun şi răbdător
    L-ai trecut pe dânsul în vecie
    Ai uitat că este-al tuturor.

    Toate le ierti, Doamne de sus
    Dar nu suporţi umilirea
    De ce l-ai luat, unde l-ai dus
    Cum să-i vedem nemurirea ?

    Doamne de-l iei în slava ta
    Arata-ne şi nouă calea
    Unde-l găsim şi-om căuta
    Pân ne doboară jalea.

    El va trăi pentru noi toţi,
    Prutul îi stă mărturie
    Vom cresşte fii, apoi nepoţi
    Cu-a lui poezie vie.

    Toate le ierţi, Doamne de sus
    Dar nu suporţi umilirea
    De ce l-ai luat, unde l-ai dus
    Cum să-i vedem nemurirea ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s