Precum izvorul reflectă razele soarelui prin apa-i de cristal, tot aşa omul încearcă să redea trăirile sufleteşti prin poezie. Fiecare dintre noi este un izvor al existenţei. Atunci când pierdem valori sau câştigăm înţelepciune, ne regăsim înstrăinaţi, disperaţi şi existenţa noastră îşi pierde orice rost. Locul valorilor şi prostiei în suflet îl preia absurdul, greaţa şi angoasa. Ce bine e să-ţi poţi menţine echilibrul şi să faci faţă tuturor încercărilor! Să găseşti armonia interioară! Dar, nu poţi găsi ce lipseşte şi nu poţi afla ceea, la ce nu ai acces.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
ABSURD 
Ai dreptate.Odata cu Grigore Vieru am pierdut o valoare.
Asta scriam la data cand a plecat dintre noi.
Reaprindeţi candela-n căscioară
Că poetul nostru nu mai e
A plecat acum în plină iarnă
Lângă Dumnezeu să dăinuie.
Doamne , dor aveai de poezie
Şi de omul bun şi răbdător
L-ai trecut pe dânsul în vecie
Ai uitat că este-al tuturor.
Toate le ierti, Doamne de sus
Dar nu suporţi umilirea
De ce l-ai luat, unde l-ai dus
Cum să-i vedem nemurirea ?
Doamne de-l iei în slava ta
Arata-ne şi nouă calea
Unde-l găsim şi-om căuta
Pân ne doboară jalea.
El va trăi pentru noi toţi,
Prutul îi stă mărturie
Vom cresşte fii, apoi nepoţi
Cu-a lui poezie vie.
Toate le ierţi, Doamne de sus
Dar nu suporţi umilirea
De ce l-ai luat, unde l-ai dus
Cum să-i vedem nemurirea ?
ApreciazăApreciază
insistand, vei obtine ceea ce iti lipseste si vei afla ceea la ce nu ai acces. Insistenta si mult curaj!!!
ApreciazăApreciază