Lasă-mă…

Lasă-mă să-ţi sorbesc zâmbetul din colţul buzelor, însetat;

Lasă-mă cu privirea înfrântă şi sufletul clocotind.

Lasă-mă să profit de durere, de nebunia inimii .

 Lasă-mă umilit şi răpus în braţele tale.

 Dorul orb şi devorator să umbrească nimicurile lumii,

 Iar ochii tăi adânci să-mi lumineze calea plictisitoare a morţii.

 Lasă-mă să-ţi plâng chipul, care dă naştere lacrimilor, roade vrednice de savurat.

 Lasă-mă să-mi hrănesc visele cu mitul tău exagerat de adevărat şi firesc.

 Lasă-mă să te am la distanţă, ca dorinţa de apropiere să fie mai dulce.

 Lasă-mă să-ţi creez o lume în suflet, unde să-ţi cânt, cât de tristă e lumea,

 Lasă-mă …

6 gânduri despre „Lasă-mă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s