Cu tata

Este vară și sunt cu tata.

Departe, acasă, în Cartal

S-au copt cireșele

Și teii sunt înmiresmați.

Dar noi suntem pe câmp,

Sub o perdea forestieră,

Înconjurați de rapiță.

Când zarea pâlpâie fierbinte,

Când plouă nopți și zile-n șir,

Când cerul tună și trăsnește

Noi stăm în cort,

Înconjurați de stupi.

Privesc albinele neobosite

Cum strâng lumină-n fagure de ceară

Și o fac miere.

Le torn apă să bea

Și desenez în țărână

O hartă ca un drum de albine,

Un arbore ramificat.

O creangă se îndreaptă spre salcâmi –

Acolo e Satu-Nou, de unde e bunica.

O alta se bifurcă spre câmpiile de pepeni –

Acolo e Barta, de unde e tata

Și spre lanurile de grâu și hrișcă –

Acolo e Cartalul, de unde e mama.

Câmpul e galben ca un soare,

Albinele beau apă, tata strânge vreascuri

Și le clădește sub ceaun.

Într-o vară ca aceasta va veni moartea

Și arborele meu va fi acoperit de țărână,

Și albinele se vor strânge în roiuri negre,

Iar vreascurile îl vor acoperi pe tata

Și frunzele îl vor mistui.

Și va sosi toamna, galbenă ca ceara,

Și dorurile vor zumzăi frenetic,

Și eu voi aștepta să vină vara,

Ca să ajung în cortul dintre stupi

Sub scârțâitul de salcâm uscat.