Excedent

Când nu sunt eu, absurdul tace

Și apa tace înghețată,

Când nu sunt eu, absurdul doarme

Și dorm copacii fără frunze.

Când nu sunt eu, nu cântă vântul

Și cerul e înțepenit,

Când nu sunt eu, pământul zace Citește în continuare „Excedent”

Tristeţe

Roşu răsărit de soare,

Cerul trist, însângerat,

Freamătă-n suspin de boare

Un copac îngândurat.

Murmură tăcută valea,

Sclipitoare, somnoroasă,

Plânge iarba, dor şi jale,

Peste rouă fum se lasă.

Soarele străin înţeapă,

Cerul ţipă plumburiu,

Valuri tremură pe apă,

Lacul pare că e viu.

Tot mai negru e pământul,

Frunze cad şi se usucă,

Curge roua, bate vântul,

Soare putred, cer pe ducă.