Poezia mea

Caută-mă şi nu mă vei găsi,

Dar ce vei găsi, după ce voi pleca?

Întreabă-mă ce caut aici

Şi voi tăcea, ca să nu te mint,

Ceilalţi te vor minţi, căutând să-ţi explice…

Aş vrea să-ţi aminteşti de mine mâine, Citește în continuare „Poezia mea”

Noapte de vară

Stau închis.

În jur păianjeni

Negri și păroși se mișcă.

Cad pe mine

Și sălbatici

Strâng picioarele pufoase.

Săr și mă agit în noapte,

Împăienjenit pe față,

Mâinile îmi sunt mușcate, Citește în continuare „Noapte de vară”

Tristeţe

Roşu răsărit de soare,

Cerul trist, însângerat,

Freamătă-n suspin de boare

Un copac îngândurat.

Murmură tăcută valea,

Sclipitoare, somnoroasă,

Plânge iarba, dor şi jale,

Peste rouă fum se lasă.

Soarele străin înţeapă,

Cerul ţipă plumburiu,

Valuri tremură pe apă,

Lacul pare că e viu.

Tot mai negru e pământul,

Frunze cad şi se usucă,

Curge roua, bate vântul,

Soare putred, cer pe ducă.

Armonie

Ceaţa serii se aşterne pe pământul pustiit,

Vântul vâjâie în aier, rupe pietre de granit.

Se aruncă norii negri cu tot cerul întinat,

Frunze ude şi-ngheţate deznădăjduit se zbat.

Cască peştera şi-nghite umbre reci şi strigătoare

Căci în grija ei plăcută omul cald supus dispare.

Umezeala îl absoarbe şi granitu-l descompune,

Viermii, ca să nu îngheţe, se-mbulzesc de viaţă-ai spune.

Pleoscăitul cald şi umed, foşnitor şi viu şopteşte,

Iar ecoul de afară rupe, plânge, se izbeşte…

Eu văd tristeţea-n ochii tăi…

Eu văd tristeţea-n ochii tăi…

Tăcerea ta-i atât de-aproape…

Suspină inima-n văpăi.

Aud cum frunze curg pe ape.

Cât de adânc m-am cufundat

În ploaia asta de dorinţe…

Văd ochii tăi… A înserat.

Curg frunze. Mute suferinţe.

Tăcere. Frunzele au stat.

Un cer albastru în văpăi.

Suspină marea… A plecat…

Eu văd tristeţea-n ochii tăi…

Poezie romantică

– Justifică-ţi splendoarea şi uită de tristeţe…

– Mă copleşeşti mai tandru şi gingaş ca oricine…

– Că azi te rup din suflet şi te arunc uitării…

– Dar mă răneşti, o, Doamne, îmi sângerează viaţa!

– Ca ghimpele sălbatic te-ai prins străină-n mine…

– Îmi eşti aşa aproape şi drag şi prea sensibil…

– Voi suferi-n durere, dar te înlătur, dragă!

– Îmi rupi esenţa dulce şi alinarea blândă…

– Că voi muri în chinuri dacă rămâi în suflet…

– O, adorate, arde în mine-a ta iubire!..

– Mă sting în îngheţare şi golul îmi tresaltă…

– Sunt iar înflămânzită de sufletu-ţi perpetuu…

– Îmi sângerează pieptul şi sunt flămând de foamea-ţi…

– Ce moleşeală tristă pe trupul greu se lasă…

– Azi vreau iubirea toată s-o simt cum se topeşte…

– Eşti rece! O, permite-mi din lacrimi rug a-ţi face!

– E dulce disperarea şi chinul mă trezeşte…

– Ai ochii reci ca ceaţa, i-aş încălzi-n suflare…

– Vreau vântul să m-arunce şi să mă zbat în valuri…

– O, sacră voluptate! Când adormeai pe sânu-mi…

– Mă zbucium şi mă vaiet ca piatra-n hău căzândă!

– O, buze somnolente, izvor de adormire…

– Dar plec, te rup din suflet şi te arunc uitării…

– Sortită la pieire, ucisă în uitare!

– Justifică-ţi splendoarea şi uită de tristeţe…

– Mă copleşeşti mai tandru şi gingaş ca oricine…