-
Spune-mi, iarbă, eu ce caut Cu piciorul peste tine; De ce soarele e roşu Cum e sângele în mine? Spune, verde, de ce-i neagră Inima, precum pământul, De ce strig, când veau tăcere Şi exist, când moarte-i gândul? Spune-mi, iarbă, eu ce caut Şi ce cauţi, tu, sub mine? De ce facem umbră umbrei Şi […]
·
¶¶¶¶¶
coasă / iarbă / inimă / mama / poezie absurdă / poezie interogativă / poezie retorică / pământ / roşu / soare / străin / sămânţă / tăcere / viaţ㶶¶¶¶
¶¶¶¶¶
-
Dorm între sicrie Reci şi lucitoare, Merg printre morminte Hoituri mişcătoare. Luna se iţeşte, Norii o astupă, Lupii, plini de sânge, Trag din leş să rupă.
·
-
Roşu răsărit de soare, Cerul trist, însângerat, Freamătă-n suspin de boare Un copac îngândurat. Murmură tăcută valea, Sclipitoare, somnoroasă, Plânge iarba, dor şi jale, Peste rouă fum se lasă. Soarele străin înţeapă, Cerul ţipă plumburiu, Valuri tremură pe apă, Lacul pare că e viu. Tot mai negru e pământul, Frunze cad şi se usucă, Curge […]
·
¶¶¶¶¶
cer / copac / poezie absurdă / poezie melancolică / poezie romantică / poezie tristă / rouă / roşu / soare / valea / vânt¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶
-
Ce rost mai are viaţa-ntreagă, Că rodul mâinii tale piere Şi în nisip lumina dragă Umbri-va trupuri efemere! De ce atâta osteneală În fuga viselor deşarte? Din pom arid şi roadă goală, Din mort ajungi până la moarte! Speranţe creat-ai? Inventat-ai valori?! Şi-o floare uscată-ţi Va zice că mori! Cineva-şi acceptă moartea, Cineva la viaţă […]
·
-
Nu e umbră de tristeţe, Nici vârtej de disperare: Vreau pământul să îngheţe. Galben e bătrânul soare. Vântul sufletu-mi sfinţeşte, Cerul este de tămâie, Soarele îngălbeneşte Un pământ de nostalgie. Sunt duşmanul vieţii mele Şi pasivul răzvrătit. Gânduri negre, gânduri grele. Tot mai mort, mai vestejit. N-am o scuză pentru viaţă, Pentru moarte – explicare. […]
·
¶¶¶¶¶
despre soare / disperare / evadare / gânduri / moarte / nostalgie / otrava soarelui / otravă / pasiv / poezie absurdă / poezie despre soare / soare / suflet / tristeţe / viaţ㶶¶¶¶
¶¶¶¶¶
-
Dacă-mi uşurezi destinul, Poţi să-mi spui ceva de rosturi, Zi-mi orice de existenţă Şi-mi aprinzi pe dată chinul. Dacă ai cuvinte multe Însă nu atâtea zile, Spune pietrelor s-asculte Aberaţiile umile. Optimismul iluzoric, Cu izvor din disperare, Să-l sădeşti fantasmagoric În pământul fără soare.
·
-
Unde-i soare, nu-i Lumină, Unde-i Viaţă, nu exist, Unde-i seară, nu e Cină, Unde-i moarte nu e trist. Unde-s doi, nu e Iubire, Unde-i scop nu e şi rost, Clipele nu-s fericire, Astăzi e ce a mai fost. Unde-i Bine, nu-i plăcere, Unde-i pace, nu e Rai, Existenţa nu se cere, Dar se ia fără […]
·
¶¶¶¶¶
absolutul / existenţă / iubire / lumină / moarte / nu este / nu se ştie / perfectul / poezie absurdă / poezie expresionistă / Rai / soare / terestrul / veşnicia sau umanul / viaţ㶶¶¶¶
¶¶¶¶¶
-
Râde să extinzi absurdul, Plângi şi îl vei limita, Dar să ştii că mărginită Este toată viaţa ta. Nu te revolta, nebune, Rostul este aparent, Că rebelul cel mai mare Este cel indiferent. Să nu cauţi motivare Pentru tot ceea ce faci, Nonsens e justificarea, Nedesăvârşire, taci!
·
¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶
-
Ceaţa serii se aşterne pe pământul pustiit, Vântul vâjâie în aier, rupe pietre de granit. Se aruncă norii negri cu tot cerul întinat, Frunze ude şi-ngheţate deznădăjduit se zbat. Cască peştera şi-nghite umbre reci şi strigătoare Căci în grija ei plăcută omul cald supus dispare. Umezeala îl absoarbe şi granitu-l descompune, Viermii, ca să nu […]
·
¶¶¶¶¶
ceaţă / despre armonie / ecou / granit / nori / omul / peşteră / pietre / poezie absurdă / poezie romantică / umbre / umezeală / viaţă / viermii¶¶¶¶¶
¶¶¶¶¶
ABSURD 