Despre fericire

Sunt trist și tristă-i existența mea.

Am sângele trist și tu încerci să-i schimbi culoarea,

Dar sângele tot trist rămâne.

Sunt trist și sufletul mi-e trist.

Am ochii triști și tu încerci să-i faci strălucitori,

Dar ochii mei tot triști rămân.

Sunt trist și viața mă-ntristează,

Încerci s-o schimbi, dar viața tristă este.

 

Individul enigmatic

E atât de obișnuit cu singurătatea, încât nu l-am surprins niciodată vorbind. Îl văd mereu încordat, cu fața crispată. Ridică o piatră. Un efort enorm, obrazul lipit de piatra rece, picioarele proptite în pământ și o siguranță atât de omenească în mâinile murdare de pământ. Îl aștept sus, fără să-l sustrag, fără să-i spun ceva. Încet, gâfâind, ajunge într-un timp în vârful dealului. Îi aud suflarea. Cu ochii senini privește piatra cum se rostogolește. O urmărește cu privirea până când aceasta se oprește. Citește în continuare „Individul enigmatic”