Paroxistică

„Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile

pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care

m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este

deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos

sub soare.”

Ecclesiasticul 2:11

Ca adierile de vând manine,

Mă copleșesc aducerile-aminte…

Cu cer de-azur și câmpuri înflorite

Și eu copil, cum alergam desculț,

Și inima îmi bate-n nostalgie,

Și sufletul e zbucium dureros.

Mă amețesc iubirile trecute:

Și mama mea cu zâmbetul de soare,

Și sora mea, și păsări călătoare,

Și maci aprinși, și nuferii pe lac.

Și drumul meu spre lumi neexplorate,

Și ochii tăi de dragoste și pace,

Și fericirea mea, când te țineam de mână,

Și nopți tăcute, doruri frământate,

Și așteptare, visuri, căutări…

Sunt toate-aici, dar le trăiesc doar eu.

Și voi pleca luându-le în ceață

Și în uitarea ce se va așterne.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s