„Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea
şi oricare le va plăcea li se va da”
Ecclesiasticul 15:17
Că mort eram
Când am țâșnit afară
Și moartea m-a privit
De-atâtea ori în ochi.
Am stat cu ea
Și am cinat în tihnă
Și ne-am plimbat
Tăcuți în cimitir.
Tu-mi zici de viață
Și de dor, despre iubire,
Aduni din cărți
Visări și plăsmuiri.
Dar eu sunt mort,
Căci moartea mă-nsoțește
Și merg putregăit printre cadavre.
Zici să-ți vorbesc,
Dar morții doar ascultă,
Vrei să te țin de mână,
Dar sunt mort
Și am scheletul prins între liane.
Visezi romanțios să mă săruți,
Dar morții se sărută doar pe frunte.
Spui că ți-e dor
Și mă visezi alături,
Dar eu sunt mort
Și lumea mea e moartă.
Eu nu exist și nu sunt muritor,
Și nu îmi târâi hoitul spre visare.
Nu-s efemer, nici om, nici muribund,
Sunt mort și lumea mea e moartă