Abnegație

Oare femeia uită pe pruncul ei

şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă?

Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine.

Isaia 49:15

Că doar în vis mai pot trăi

Emoția cu care te-am găsit

Și prima-mbrățișare minunată

Pe care ai închis-o în uitare.

Mă-ntorc în somnul dulce

Să privesc în ochii tăi profunzi,

Nestinși de vreme. Acolo ai rămas.

Dorm liniștit. În dragoste, iertare

Și visare. Dar mă gândesc adesea:

Ce calvar! Să fi ucis, ca tine, o iubire

Abia născută, ca un prunc curat

Și să stârpesc din fașă visuri calde

Și tot ce ne dăduse Dumnezeu,

În bunătatea Lui nelimitată!

Aș sângera acum în insomnii

Și condamnat la veșnice uitări,

Înlănțuit de mine și mândrie,

Blestemul neiubirii să mă certe.

Dar eu visez. Căci Domnu-a poruncit

Să nu ucidem, ci să ne iubim.

Că El este Iubire absolută,

Sălășluită-n cei trimiși de Dânsul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: