Reculegere

După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta.

Isaia 57.8

Peste câmpuri negre

Se așterne ceața,

Eu privesc în noapte

Depănând trecutul.

Mama mă-nvelește,

Tata stă pe prispă,

Fratele mai mare

Îmi citește versuri.

Câinele oftează

Cu năsucul umed,

Candela aruncă

Umbre pe icoană.

În livadă pomii

Înfloresc în tihnă,

Stelele de-asupra

Țes mărgăritare.

Cristinuța doarme,

Scârțâie salcâmul,

Eu zâmbesc molatic

Și visez la zare…

Văd cum zbor în noapte

Peste munți și râuri

Și păduri albastre

Șerpuiesc sub mine.

Visul meu e magic,

Aripi mă înalță

Și mă duc în lumea

Tainică de mâine…

Zări nestrăbătute

Mi se-nșiră toate,

Frunze și izvoare,

Valuri și prăpastii.

Arde neatinsă-n

Inima pădurii

Raza diafană,

Dorul meu frumos…

Peste câmpuri negre

Se așterne ceața,

Eu privesc în noapte

Depănând trecutul.

Mama mă visează,

Pură și ușoară,

Fratele m-aude

În ecou de versuri.

Tata-i gând de seară,

Câinele-i oftatul

Pomului din poartă.

Candela e stinsă

Și-mpăienjenită,

Chipul din icoană

Pare trist și rece.

Visul mă întoarce

Liniștit acasă.

Pleoapele-s de rouă,

Zâmbetu-i de ceară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: