După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta.
Isaia 57.8
Peste câmpuri negre
Se așterne ceața,
Eu privesc în noapte
Depănând trecutul.
Mama mă-nvelește,
Tata stă pe prispă,
Fratele mai mare
Îmi citește versuri.
Câinele oftează
Cu năsucul umed,
Candela aruncă
Umbre pe icoană.
În livadă pomii
Înfloresc în tihnă,
Stelele de-asupra
Țes mărgăritare.
Cristinuța doarme,
Scârțâie salcâmul,
Eu zâmbesc molatic
Și visez la zare…
Văd cum zbor în noapte
Peste munți și râuri
Și păduri albastre
Șerpuiesc sub mine.
Visul meu e magic,
Aripi mă înalță
Și mă duc în lumea
Tainică de mâine…
Zări nestrăbătute
Mi se-nșiră toate,
Frunze și izvoare,
Valuri și prăpastii.
Arde neatinsă-n
Inima pădurii
Raza diafană,
Dorul meu frumos…
Peste câmpuri negre
Se așterne ceața,
Eu privesc în noapte
Depănând trecutul.
Mama mă visează,
Pură și ușoară,
Fratele m-aude
În ecou de versuri.
Tata-i gând de seară,
Câinele-i oftatul
Pomului din poartă.
Candela e stinsă
Și-mpăienjenită,
Chipul din icoană
Pare trist și rece.
Visul mă întoarce
Liniștit acasă.
Pleoapele-s de rouă,
Zâmbetu-i de ceară.
ABSURD 