Ex nihilo

Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

Sfânta Evanghelie după Ioan 1:5

Eu nu exist.

Doar iubirea ta mă creează

Ca o rază

Ce plăsmuiește sclipiri în întuneric.

Când dormi, dispar

Și mă trezesc doar când îți amintești de mine.

Sunt tăcere

Și doar chemarea ta țese ecouri.

Cuvintele se lovesc de mine

Făcându-mă să trepidez,

Ca o undă ce-și găsește identitatea.

Tu mă naști din genune

Îmbrățișând nimicul cu dragoste

Și  brațele tale îmi descoperă noul contur.

Lumina ta mă decupează de ceață,

Iar căldura ta îmi dă nuanțe incandescente.

Sunt reflexia iubirii tale.

Scânteiez.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s