S.T.T.L.

„Şi pământul era netocmit şi gol.” Geneza 1:2

Tu ai decis să am un început,

Creând nemărginitul din nimic.

Ființa Ta transcende începutul.

Tu ești atemporal. Și abstract.

Dar eu sunt țărână. Și efemer.

Întrucât Te-am abandonat.

Și am pierdut siguranța.

Legătura omfalică s-a rupt.

Eu sunt amețitor de mic.

Aud ecoul supernovelor.

Simt gravitația găurilor negre.

Mă tem că voi fi absorbit de Univers.

Că mă voi mistui în ceața infinitului.

Ziua, mă orbește și mă arde Soarele.

Văd cum devine un gigant roșu.

Noaptea, mă ascund de meteoriți flamboaianți.

Le simt trepidarea catastrofică asupra-mi.

Îmi amintesc începutul primei zile.

Eram gol și ne-ntocmit.

Oare cum va fi ultima-mi rotire?