Calul verde

„Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze,

cunoașteți că vara e aproape.” Matei 24:32-35

Sub firmamentele de umbre,

Sub licăriri de ametist,

Se năpustesc prăpastii sumbre

Înființând șeolul trist.

Se împânzesc ciulini, cucute,

În Hades spini au semănat,

Și-adânci himere nevăzute,

Înspre genune-au lunecat.

Arizi și mistuiți de noapte,

Uciși de scrum, putrefiere,

Gem boțurile, luturi, șoapte

Și umbra lor în ceață piere.

În urâciunea pustiirii,

Cad stele, munții se dărâmă

Și cerurile nimicirii

Se clatină, zdrobesc, fărâmă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s