Eu nu exist

I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.

Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut!

De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului,

tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut. (Facerea 6:6,7)

Eu nu exist. Poate acum

Sunt raza care a apus.

Am fost bolid. Priveam de sus

Pământul îmbrăcat în fum.

Eu îl iubeam. Seninul lui

Mă fermeca armonios.

Îl transcendeam. Misterios,

Sublim, platonic, albăstrui.

El suferea. Rotundu-i fin

Era impur și populat.

Roteam mâhnit. Împovărat

Ajunse globul cristalin.

Voiam să-l scap. Ființe mici

Îl ruinau necontenit.

Puteam să-l ard. Să-l fi izbit,

Dar îl iubeam, eram amici.

Eu m-am rugat. Și I-am cerut

Lui Dumnezeu să dea Potop.

A fost preabun. N-a dat un strop,

Nici ploi de foc nu a avut.

Am înghețat. Incandescent

Fusesem când am apărut.

Mă consumam. Un boț de lut

Ajunse globul opulent.

Era răpus. Jivine mici

Îl răscoleau dezgustător.

Mișcau cleios. Îngrozitor,

Nășteau cadavre din bășici.

Se omorau. Eu jinduiam

Să se distrugă decisiv.

Le condamnam. Aprehensiv,

Exterminate le voiam.

Am fost înfrânt. Îndurerat,

L-am căutat pe Creator.

Mă plec smerit. Îi cer să mor,

Topit, pierit sau eclipsat.

Eu nu exist. Poate acum

Sunt raza care a apus.

Am fost bolid. Priveam de sus

Pământul îmbrăcat în fum.