Adevăratului eu

Ai fost aici când cerul de-ametist
Se sprijinea de casa noastră,
Visam stelin, tu erai trist
Și roua era prea albastră.
Erai aici când câmpul înflorit
M-ademenea cu zări frumoase,
Fugeam să-l prind, erai mâhnit
Și verdele era pe case.
Ai fost aici când teiul aromat
Mă amețea în legănare,
Trăiam sublim, tu-ndurerat
Și albul strălucea în soare.
Erai aici când nimeni nu era,
Dar te-am trădat pentru culoare,
Eram orbit, azi iar te-aș vrea,
Mâhnit, duios și-n dezolare.