Reverie

Uneori mă mai caut,
Dar am pierdut limita
Conștientizării persistenței mele în mine.
Deși sunt singur,
Tot mai des mă privește
Mama, din mine.
Eu caut stele pe cer.
E căutarea mea involuntară.
Când mă las legănat de murmurul selenar,
Devin, treptat, o parte din somn.
Tresar, când mă rupe de realitate
Și-mi absoarbe o parte din vise și nostalgii.
Dumnezeu m-a adus acasă.
Mi-a predestinat liberul arbitru.
Vreau singurătate.
E o alegere divină.
Îmi trăiesc visul.
Un vis în care mama mea e în mine,
E acasă și se avântă într-un somn
Nostalgic și mistuitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s