Frunză

                              în

                             una

                          din seri

                        am gândit

                    asupra rostului

                  existențialismului

               dar nu am văzut decât

            un apus de soare sângeriu

          un fluture prins în păienjeniș

         un stol de păsări dus spre zenit

         o steblă de floare veștedă, joasă

          niște urme de insecte, în țărână

           un lătrat de câine, e singuratic

            o șuviță de izvor, înnămolită

              o adiere de vânt, profundă

               o doină lină, melancolică

                 o frunză legănată, mică

                    un foșnet abia auzit

                      un bulgăre strivit.

                        asupra rostului

                            am gândit

                               în una

                                  din

                                    s

                                    e

                                    r

                                    i