Clipa supremă

Să exist îmi este greață

Și să mor e repugnant.

Mă învăluiesc în ceață,

Mă îndrept către neant.

Condamnat la viețuire,

Sunt impus la o suflare.

Osândit la nimicire,

Obligat la suprimare.

Să visez îmi este silă,

Să dețin – plictisitor,

De născuți îmi este milă,

De ce cei morți îmi este dor.

Cineva se strică-n soare,

Altul putrezește-n ploi,

Omul în dorințe moare:

Și clocește în puroi.