Clipa supremă

Să exist îmi este greață

Și să mor e repugnant.

Mă învăluiesc în ceață,

Mă îndrept către neant.

Condamnat la viețuire,

Sunt impus la o suflare.

Osândit la nimicire,

Obligat la suprimare.

Să visez îmi este silă,

Să dețin – plictisitor,

De născuți îmi este milă,

De ce cei morți îmi este dor.

Cineva se strică-n soare,

Altul putrezește-n ploi,

Omul în dorințe moare:

Și clocește în puroi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s