Cădere

Cuprinde-mă și pune-mi degetul pe pleoape.

Sunt obosit și viața curge din pieptul meu.

E ultima mea cădere pe pământul de seară.

Să nu-mi culci capul, că mă înec cu sânge,

Lasă-l să curgă, că sunt amorțit și nu-l simt.

Atinge-mi mâna nemișcată, poate va tresări.

Poți să rămâi, să asculți gâlgâitul fierbinte,

Să simți cum adoarme o inimă somnoroasă.

Poți să nu șoptești nimic, că nu aud cuvinte.

Ultima lovitură mi-a astupat urechile țiuitor.

Sunt atât de ușor, că m-aș ridica, să te privesc,

Dar nu te mai văd, erai aici, când era lumină.

Dar unde plec? Sunt atât de liniștit și plutitor.

E altă cădere, e o prăbușire fără frică și durere.

E… stai… eu… nu… mor… așa? Așa… așa… a…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s