Bolid

Cu gândul meu escatologic,

Mă regăsesc doar în tăcere.

În somnul tulbure ca viața,

În bolți nocturne de himere.

Cu inima spre absoluturi,

Mă regăsesc doar în visare

În liniștea singurătății,

În firmamentele stelare.

Cu sufletul de mizantrop,

Mă regăsesc în sihăstrie,

În nesfârșirea lui celest,

În scânteierea-i azurie.

Cu dorul spre desăvârșit,

Merg hotărât spre libertate.

În urma stelei ce-a zvâcnit,

În adâncimile de noapte!

Cu duhul spre mirobolant,

Spre tot ce poate fi Frumos,

Aștept steluţa, care, poate,

Mai licăreşte-un ultim rost.

Cu ochii orbi de tragedii

Răzbat genunea, dibuind,

Zenitul aștrilor de beznă,

Indescriptibil scânteind.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s