Steluță

În fulgerul din noapte

Văd chipul ei cuminte,

Privirea-nlăcrimată,

Durerea de pe frunte.

Încremenit în ploaie,

Mâhnit de nostalgie,

Cu țipătul spre boltă

Vibrez de nebunie.

Tristețea mă-nglodează,

Noroiul mă răzbește;

E prea străină ploaia

Și nu se mai oprește.

Copacul singuratic

Și-a dezgolit tulpina,

Încremenit în noapte,

Albindu-și rădăcina.

Șuvoaiele mă-neacă,

Mocirla mă înghite,

Văzduhul mă apasă.

Văd chipul ei cuminte.

S-a mistuit în spațiu,

Cu fulgerul în noapte,

Eu am rămas în ploaie,

În amintiri și șoapte.

Suntem în lumi străine,

În alte universuri,

Ne întâlnim în vise,

În lacrimi, dor și versuri.