Am trupul istovit și zdrobit.
Nu pot să dorm, că mă apasă.
Trebuie să dorm spânzurat,
Ca să să-mi odihnesc și sufletul.
Visele îmi leagă mâinile și picioarele.
Somnul îmi încleștează gura.
Mă trezesc bătăile inimii și frica.
Mă spăl, ca să fiu curat la morgă.
Mănânc, ca să hrănesc viermii umezi.
Privesc fix, ca să nu gândesc.
Când voi adormi iar?
A câta oară mă voi trezi?
Douăzeci și trei de primăveri
În așteptarea sfârșitului
Subit și imediat al acestora.
Oase străine pe pământ uitate.
Umbre viclene și dușmănoase.
Priviri pline de întuneric
Și cuvinte cu miros de sânge.
Eliberați-mă de mine.
Rugați-vă să pot evada în tăcere,
Ca să nu trezesc furia și nebunia.
Iar pentru cei ce nu au puterea
Să mă uite: eu nu am existat.
ABSURD 
Vă invităm să sprijiniți un proiect literar online aflat la început. Un forum cafenea literară, unde putem discuta probleme legate de literartură și creative writing. Adresa noastra este http://creativewriting.hitforum.ro/
ApreciazăApreciază
„O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.”(G.Cosbuc)
ApreciazăApreciază
23 de ani luptam si noi alaturi de tine si nu dorim nicidecum sa-ti pierdem din gustul dulce-amar cu care ne trezim dimineata si e mereu prezent pina se inchid pleapele grele de somn…
ApreciazăApreciază